A fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti…
A fost odată un meşter olar care ştia mai bine ca nimeni altul să facă pământul să cânte. Ştia de unde să ia cel mai bun lut, cum să-l frământe, cum să-l înmoaie cu apă astfel încât, după ce-l învârtea pe roată, scotea cele mai frumoase străchini şi ulcele. Vasele meşterului erau fermecate – oricine mânca sau bea din ele era sătul pe loc, ba mai putea hrăni şi pe alţii!
