Înălțarea Domnului reprezintă a treia componentă a unui trio fundamental de evenimente din calendarul creștin: Răstignirea Mântuitorului (comemorată în Vinerea Mare), Învierea Domnului (sărbătorită în Duminica Paștelui) și Înălțarea Sa la cer, care are loc la 40 de zile după Paște, întotdeauna într-o zi de joi. Praznicul Înălțării este însoțită de un set de tradiții și obiceiuri păstrate cu sfințenie în multe comunități din România. Elementul central al acestei zile îl constituie participarea la Sfânta Liturghie, oficiată în mod solemn în biserici, în cadrul căreia are loc și pomenirea eroilor neamului, conform rânduielilor bisericești.
În tradiția populară, sărbătoarea este cunoscută și sub denumirea de „Ispas”, nume provenit de la un cioban care, potrivit legendei, s-ar fi ascuns în spatele unor stânci, martor fiind la Înălțarea Domnului. Ulterior, acesta ar fi povestit oamenilor din sat cele văzute.
